Construcţia Farului din Sulina a fost stabilita dupa înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, prin "Actul public privind navigaţia la Dunare", emis la 2 noiembrie 1865 la Galaţi. Cu o înălţime de 17,34 m metri, Farul dinSulina este simbolul oraşului.
La Sulina, existenţa primului far este atestată pe malul stâng al Dunării, de un document turco-otoman din anul 1745.
În momentul înfiinţării Comisiei Europene a Dunării sistemul de semnalizare de la Gurile Dunării era asigurat de trei faruri, unul dintre acestea fiind amenajat la Sulina. Construit probabil la începutul secolului al XIX-lea, pe malul drept al Dunării, obiectivul amintit aparţinea Administraţiei Generale a Farurilor din Imperiul Otoman. Aceasta concesiona asigurarea funcţionării şi întreţinerii lui unor societăţi particulare, obţinând în schimb un procentaj din încasările provenite din taxele achitate de navele care beneficiau de serviciile sale.
La 1 aprilie 1879 Farul din Sulina este predat Comisiunii Europene a Dunării căreia îi revenea din acel moment sarcina de a-l administra, întreţine şi repara. De-a lungul vremii Farul a suferit unele modificări, fără să-i fie afectată structura iniţială.
Şi astăzi, ca şi în urmă cu 100 de ani, lentila farului focalizează şi trimite fascicole de lumină în larg, vizibile de la 20 de mile marine (semnalul specific: două sclipiri şi nouă secunde pauză). Pe timp de ceaţă, sunetul sirenei poate fi auzit şi de la Costineşti.
Prin prelungirea în mare a celor două diguri, între anii 1923-1978, s-a produs o îndepărtare considerabilă a radei gurii Sulina faţă de farul din oraş, ceea ce a determinat construirea unui nou far, între anii 1978-1980, pe digul de sud.
Rămas la 2,5 kilometri distanţă de malul mării, Farul dinSulina este, astăzi, unul dintre martorii transformării liniei de coastă, iar turiştii vin în număr mare să viziteze muzeul. Accesul la Farul Vechi se face de la Tulcea, cu o cursă de pasageri.
Romantismul locurilor, în special dacă se vizitează mai spre apusul soarelui, este greu repetabil în România. Chiar şi în mijlocul zilei, înălţimea apreciabilă a Farul din Sulina faţă de locurile dimprejur va fermeca turiştii. În plus, imaginea mării văzută de pe faleza înaltă de peste zece metri oferă amintiri de neuitat.
Construcţia Farului din Sulina a fost stabilita dupa înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, prin "Actul public privind navigaţia la Dunare", emis la 2 noiembrie 1865 la Galaţi. Cu o înălţime de 17,34 m metri, Farul dinSulina este simbolul oraşului.
La Sulina, existenţa primului far este atestată pe malul stâng al Dunării, de un document turco-otoman din anul 1745.
În momentul înfiinţării Comisiei Europene a Dunării sistemul de semnalizare de la Gurile Dunării era asigurat de trei faruri, unul dintre acestea fiind amenajat la Sulina. Construit probabil la începutul secolului al XIX-lea, pe malul drept al Dunării, obiectivul amintit aparţinea Administraţiei Generale a Farurilor din Imperiul Otoman. Aceasta concesiona asigurarea funcţionării şi întreţinerii lui unor societăţi particulare, obţinând în schimb un procentaj din încasările provenite din taxele achitate de navele care beneficiau de serviciile sale.
La 1 aprilie 1879 Farul din Sulina este predat Comisiunii Europene a Dunării căreia îi revenea din acel moment sarcina de a-l administra, întreţine şi repara. De-a lungul vremii Farul a suferit unele modificări, fără să-i fie afectată structura iniţială.
Şi astăzi, ca şi în urmă cu 100 de ani, lentila farului focalizează şi trimite fascicole de lumină în larg, vizibile de la 20 de mile marine (semnalul specific: două sclipiri şi nouă secunde pauză). Pe timp de ceaţă, sunetul sirenei poate fi auzit şi de la Costineşti.
Prin prelungirea în mare a celor două diguri, între anii 1923-1978, s-a produs o îndepărtare considerabilă a radei gurii Sulina faţă de farul din oraş, ceea ce a determinat construirea unui nou far, între anii 1978-1980, pe digul de sud.
Rămas la 2,5 kilometri distanţă de malul mării, Farul dinSulina este, astăzi, unul dintre martorii transformării liniei de coastă, iar turiştii vin în număr mare să viziteze muzeul. Accesul la Farul Vechi se face de la Tulcea, cu o cursă de pasageri.
Romantismul locurilor, în special dacă se vizitează mai spre apusul soarelui, este greu repetabil în România. Chiar şi în mijlocul zilei, înălţimea apreciabilă a Farul din Sulina faţă de locurile dimprejur va fermeca turiştii. În plus, imaginea mării văzută de pe faleza înaltă de peste zece metri oferă amintiri de neuitat.
Construcţia Farului din Sulina a fost stabilita dupa înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, prin "Actul public privind navigaţia la Dunare", emis la 2 noiembrie 1865 la Galaţi. Cu o înălţime de 17,34 m metri, Farul dinSulina este simbolul oraşului.
La Sulina, existenţa primului far este atestată pe malul stâng al Dunării, de un document turco-otoman din anul 1745.
În momentul înfiinţării Comisiei Europene a Dunării sistemul de semnalizare de la Gurile Dunării era asigurat de trei faruri, unul dintre acestea fiind amenajat la Sulina. Construit probabil la începutul secolului al XIX-lea, pe malul drept al Dunării, obiectivul amintit aparţinea Administraţiei Generale a Farurilor din Imperiul Otoman. Aceasta concesiona asigurarea funcţionării şi întreţinerii lui unor societăţi particulare, obţinând în schimb un procentaj din încasările provenite din taxele achitate de navele care beneficiau de serviciile sale.
La 1 aprilie 1879 Farul din Sulina este predat Comisiunii Europene a Dunării căreia îi revenea din acel moment sarcina de a-l administra, întreţine şi repara. De-a lungul vremii Farul a suferit unele modificări, fără să-i fie afectată structura iniţială.
